Noul album al Aureliei Stoie Marginean aduce in fata privirii noastre modernizate, grabite, asaltate de imaginea produsa de ecrane, un alt tip de imagine, de scriere, de interpretare a calatoriei. O imagine grabita si ea, dar interogativa intr-un mod extrem, care pune sub semnul intrebarii propria sa natura, propria sa necesitate ca expresie artistica. Care e jurnalul de care are nevoie descoperitorul, exploratorul, calatorul modern? Ce fel de expresie este cea mai potrivita si cum de se mentine in actualitate aceasta dorinta de a nota, de a retine etapele si episoadele unei calatorii. Cand devine ea revelatoare si depaseste granita unor simple imagini fotografice adunate azi in albume virtuale si transmise prin "nori" de informatie? Cum mai poate artistul sa transforme jurnalul de calatorie intr-o experienta unica si universala...

De la primele drumuri, de la marile expeditii, de la calatoriile initiatice, pana la deplasarea moderna, a ramas intacta dorinta de a consemna impresiile, emotiile, peisajele, oamenii, evenimentele, dar mai ales, lucrurile vazute prima data, prospetimea acestora irepetabila, cu alte cuvinte, de a memoriza intalnirea, tradusa azi, in primul rand prin fotografie, dar si, in spiritul traditiei, prin desene, schite, crochiuri, in efortul de a capta nemaivazutul, de a crea o legatura personala cu spatiul ce se lasa descoperit. Orice schita sau notita fugara pastreaza legatura greu de explicat dintre prima-vedere si emotiile calatorului. Imaginea astfel surprinsa nu raspunde neaparat regulilor perspectivei si geometriei crearii imaginii fotografice inversate si re-inversate. E, din contra, o imagine plina de viata care se agata de detaliile care vorbesc si se adreseaza intr-un fel unic doar calatorului.