Scripturalia

A fost un an in care s-au sinucis poetii

A fost un an in care s-au sinucis poetii

satui sa fie-ntruna luati in catarea vietii.

Cu aripi de la fluturi date-mprumut cu ora

si-au hacuit prin piete in vazul tuturora

venele lor firave, tendoanele, uitarea

hranind cateva zile gazetele. Duhoarea

acestor pline ceasuri imbratisand foburgul

a-nnebunit berarii care-au turnat amurgul

in halbele ciobite vanzandu-l ca pe bere,

s-au aruncat din turle poetii in tacere

asemeni unei blande ninsori intarziate,

s-au otravit cu vise ascunsi in ruinate

mansarde si in dosul unor iubiri desarte

de nimeni banuite, iubiri pentru departe.

Printre gutui sticloase si-au aninat in funii

costumele dungate avand prinse petunii

la-ngustele revere si ei uitati acolo

sub stramtele sacouri, austrul in tremolo

ducea sinistru vestea, tramvaiele de noapte

se-mpiedicau adesea si ele ca de soapte

de rimele-aruncate, s-au revoltat vatmanii

crezand ca iarasi vantul a doborat castanii.

• Poetul are, as zice, o uluitoare intuitie filosofica: atunci cand viata se prezinta ca o farsa, doar adoptarea metodica a atitudinii de farsor, a jocului de-a Pacaliciul poate rasturna ordinea lucrurilor, adica poate repune lumea pe sinele drepte. Altfel spus, este pusa in joc aici hegeliana negare a negatiei, care este procedura corecta pentru a ajunge la o noua afirmatie, la un nou principiu de ordine. "Intunecand intunericul /iata portile luminii", spunea Nichita. As parafraza in ton cu atitudinea poetului despre care discutam aici, "amagind amagirea, iata secretul dezamagirii" sau "iluzionand iluzia, iata secretul deziluzionarii". Arlechinul, atunci cand este mai serios, vorbeste in zeflemea, si asta tine loc atat de confesiune, cat si de profetie. Vorbeste in dodii pentru ca incoerenta lumii in care traieste nu sufera rostirea limpede, iar atunci tot ce este incurcat si sucit capata sens doar in zeflemea si ghicitura. Tind sa consider ca nu ma insel daca atribui lui Mihail Soare aceasta filosofie scriitoriceasca.

  Vianu Muresan