Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!

Remarcand declinul puternic al vietii religioase si al credintei din secolul trecut, Profesorul Bulgakov afirma: Dupa ce a desfiintat religia lui Dumnezeu, omenirea incearca sa inventeze o noua religie si cauta zeitati pentru ea in sine si in jurul ei, in interiorul si in exteriorul ei. Se intreprind incercari alternative: religia mintii (cultul ratiunii in timpul marii Revolutii Franceze); religia umanista, la Kant si Feuerbach; religia socialismului; religia omeniei pure; religia supraomului in vremurile moderne si etc. In sufletul omenirii care Il pierde pe Dumnezeu trebuie sa se fi format o golire cumplita. Caci poate accepta o anumita doctrina, dar nu poate ineca in sine glasul vesniciei, setea de continut absolut (adica complet si desavarsit) al vietii. Dupa ce a stins Soarele, umanitatea incearca sa pastreze lumina si caldura Lui. Face un efort convulsiv pentru a salva si a tine divinul si a umple golul aparut cu noi zeitati. Dar solul alunecos se prabuseste sub picioare ei, iar atmosfera duhovniceasca devine din ce in ce mai intensa si mai apasatoare.

Traducere din limba rusa de Denis Chiriac.