Nemutitoarele-mi iubiri

Sandu Catinean din Bontida nu se revendica degeaba din satul lui. La fel si-l revendicau si pe Homer, odinioara, sapte cetati, din cate scriu istoricii. Nu este usor sa intelegi de ce, daca nu din dorinta de a identifica in el propria lor voce poetica. In lumea hellenica din antichitatea anterioara clasicitatii, in toate lumile arhaice, omul apartinea locului, il exprima si ii ducea faima mai departe. Spectacolul poeziei acestui autor insumeaza elemente de decor carpatin si rural cu etalarea peisajului sentimentelor, intr-un pariu cinstit cu literatura in care ceea ce se spune este chiar ceea ce primesti. Nu este rau ca, dupa atate volute si rasuciri, mai ceva decat in zborurile de parada ale aeronavelor de razboi, poezia sa revina si la scara de 1:1, la o predictibilitate a ofrandei si chiar la un recurs la comun. Cultul prea violent al noutatii poate uneori indeparta categorii de cititori pentru care esential ramane sa inteleaga din prima clipa ce li se spune si ce li se propune. in asemenea conditii, locul lui Sandu Catinean din Bontida este, fara indoiala, mult dincolo de Bontida: in intersectia unde trubadurii isi aduna publicul venit din toate directiile si ramas sa il asculte doar pentru ca lucrurile pe care el le spune ii merg la inima.

Prof. Univ. dr. Ovidiu Pecican