Energia poetica ce nutreste versurile acestei carti a poetului Dumitru Zdrenghea este interpelarea. In fiecare poem se configureaza un tu asupra caruia se indreapta infatigabil puterile unor adresari ce au drept sursa fie deceptia, fie o manie indurerata, fie o singuratate fara leac. Destinatarii acestei energii sunt iubita si o anume forma de sacru la care subiectul liric se raporteaza cu luxuriante insatisfactii. Gasim aproape la fiecare pagina un subiect indragostit, dispus sa construiasca situatii erotice in care iubirea se priveste in moarte ca intr-o oglinda ofertanta in exasperari. O alta fateta a identitatii lirice tine de prezenta sacrului. Invocand divinitatea, poetul nu depune un act de credinta, ci responsabilizeaza sacrul pentru atatea forme de drama la care e supusa conditia umana. Cu aceasta carte, lirismul poetului Dumitru Zdrenghea primeste inca o nota grava, datorata sobrietatii stilistice in masura sa dea seama de iubire si drama. Aurel Pantea