Atlas de medicina de urgenta

Acest atlas abordeaza tema medicinii de urgenta, caracterizata prin interdisciplinaritate si nevoia de a actiona rapid. O specialitate interdisciplinara, ca si o disciplina separata intre alte discipline, pare o contradictie in sine. La o privire mai atenta aceasta discrepanta dispare.

Scopul medicinii de urgenta este tratarea cazurilor urgente stricto sensu, adica a evenimentelor bruste de orice fel, care pericliteaza viata si sanatatea pacientilor si care necesita interventie imediata si tintita. Acest spectru larg de cazuri permite medicinei de urgenta sa se erijeze ca disciplina intre discipline.

In medicina de urgenta este nevoie de generalistul cu abilitati specifice, care stapaneste urgentele din toate specialitatile medicale, precum si capacitatea de a asigura functiile vitale indiferent de situatie.

Medicina de urgenta inseamna munca in echipa, de aceea cartea nu se adreseaza doar medicilor de urgenta care activeaza in pre-spital, ci si celor care nu sunt medici (paramedici, asistenti) dar sunt implicati in aceasta activitate si care sunt parteneri indispensabili.

Medicina de urgenta si cea dedicata calamitatilor sunt strans corelate in spital si pre-spital.

Medicina de urgenta pre-spitaliceasca spre deosebire de cea din spital presupune solicitari specifice personale si de interventie, care devin si mai importante in cazul calamitatilor, adaugandu-se aspectelor logistice.

Fragment:

“In infarctul miocardic acut apare frecvent o durere retrosternala foarte intensa, continua, dispnee, agitatie si senzatia de moarte iminenta. Durerea nu cedeaza la nitrati spre deosebire de AP (Figura 2.1.4)

In cazul aparitiei socului cardiogen pacientul este frecvent transpirat, palid si are tegumente marmorate. Extremitatile sunt reci si cianotice. In cazul cresterii presarcinii, este prezenta staza jugularelor. lnsuficienta ventriculara stanga manifesta duce la aparitia edemului pulmonar. Auscultatoric se percep bazal raluri crepitante umede. In cazul evolutiel fulminante ralurile se pot percepe si fara stetoscop de la distanta. La auscultatia cordului diminuarea zgomotelor cardiace, galopul sau alte zgomote pot oferi indicii suplimentare. Poate fi prezenta hipotensiunea arteriala consecutiva insuficientei de pompa, precum si hipertensiunea cu simptomatologie coronariana consecutiva.

Inregistrarea ECG

Pentru delimitarea unui STEMI de alte ACS si de masurile terapeutice ce ar trebui luate, este necesara inregistrarea unui ECG in 12 derivatii. Pe langa semnele de infarct se va acorda atentie si altor eventuale semne de ischemie (Figura 2.1.5).

• ECG se va efectua imediat. Semnele unui STEMI sunt:
• Supradenivelarea de ST de ≥ 0,1 mV in cel putin 2 derivatii adiacente ale membrelor;
• ≥ 0,2 mV in cel putin 2 derivatii pectorale adiacente sau
• Bloc de ramura stanga cu simptomatologie tipica de infarct.

Specificitatea supradenivelarilor ST reduse (0,1-0,2 mV) poate fi crescuta prin luarea in considerarea a subdenivelarilor ST in derivatiile opuse. Este posibila si aparitia de subdenivelari ST importante in loc de supradenivelari ST.

Localizarea infarctului (Figura 2.1.6-2.1.8) se face coreland supradenivelarile ST cu derivatiile in care apar pe inregistrarea cu 12 canale:

• Perete posterior: II, III, aVF
• Postero-lateral: II, III, aVF, V5, V6
• Perete anterior: V1-V6, I, aVL
• Infarcte mici de perete anteroseptale V1-V3; anterolateral V4-V6

Nu toti pacientii cu infarct prezinta modificari ECG tipice (NSTEMI) – prin urmare „un ECG normal" nu exclude un infarct.”