Brutalism

In acest eseu, convoc notiunea de brutalism pentru a descrie o epoca marcata de patosul demolarii si al producerii, la scara planetara, a unor rezerve de obscuritate. Si de deseuri de tot felul, de resturi, de urme ale unei gigantice demiurgii.Pornind de la extraordinara bogatie a materialului socioetnografic deja disponibil, obiectivul este de a opera taieturi care sa permita schitarea unei fresce, de a pune intrebarile diferit si, mai ales, de a spune un cuvant despre ceea ce constituie specificul acestei epoci, careia i-au fost atribuite nenumarate nume si care este dominata de trei interogatii centrale: calculul in forma lui computationala, economia in forma ei neurobiologica si viul prada unui proces de carbonizare.In centrul acestor trei interogatii se gaseste chestiunea transformarilor corpurilor umane si, mai general, a viitorului „populatiilor” si a mutatiilor tehnologice ale speciilor, fie ele omenesti sau nu. Insa daunele si ranile provocate de aceste deplasari nu sunt accidente sau simple daune colaterale. Daca umanitatea s-a transformat intr-o forta geologica, atunci nu mai putem vorbi de istorie ca atare. Orice istorie este de acum, prin definitie, geoistorie, inclusiv istoria puterii. Prin brutalism fac, asadar, referinta la procesul prin care puterea ca forta geomorfica se constituie, se exprima, se reconfigureaza, actioneaza si se reproduce prin fracturare si fisurare.Transformarea umanitatii in materie si energie este proiectul ultim al brutalismului. Achille Mbembe