Cum sa fii singur

Societatea alerta in care traim nu aproba singuratatea; sa fii singur e considerat anti-social si de unii chiar cumplit. De ce se intampla asta cand autonomia, libertatea personala si individualismul sunt mai pretuite ca oricand. Sara Maitland ofera raspunsul acestei intrebari explorand schimbarea atitudinilor de-a lungul istoriei. Oferind experimente si strategii pentru a anihila teama noastra de singuratate, ne ajuta sa o practicam fara anxietate si ne incurajeaza sa vedem beneficiile de a petrece timp cu noi insine. Acceptand experienta de a fi singuri, putem fi inspirati sa gasim propriile recompense care pot duce la o viata plina, mai bogata.

SARA MAITLAND este o autoare britanica a numeroase opere de fictiune, printre care "Daughters of Jerusalim" - care a primit premiul Somerset Maugham - si a catorva lucrari de eseistica, printre care The Book Of Silence. Nascuta in 1950, a studiat la Oxford University si traieste in Galloway, Scotia.

Fragment:

"Pe prima pagina a cartii observam ca, intr-un sens practic, de fapt nu e prea greu sa fim singuri. Aproape toata lumea e singura o parte din timp. Asadar, orice sugestie pentru dezvoltarea unei relatii mai fericite cu singuratatea se va concretiza pe baza experientei voastre anume. E o idee incurajatoare.

Fireste, exista oameni pentru care singuratatea este, de fapt, mult mai greu de gasit decat am lasat eu sa se inteleaga: de exemplu, un parinte care creste singur tripleti in varsta de doi ani; oamenii care au o boala fizica, o dizabilitate sau o alta situatie care ii face foarte dependenti de altcineva; cei care sunt nevoiti sa-si imparta celula cu altii, in inchisori supraaglomerate; tinerii cu parinti prea ingrijorati si porniti sa-i controleze. Dar pentru cei mai multi dintre noi nu e prea complicat. Chiar si cei carora imprejurarile par sa le fie nefavorabile in acest sens se pot inspira din viata Ecaterinei de Siena (1347-1380), care, desi traia intr-o casa cu cel putin 12 copii (mama ei a avut 25, dar multi n-au supravietuit, asa ca numarul se schimba des), in care se desfasura si afacerea familiei (boiangeria), a reusit sa-si creeze o "manastire a inimii". "Cladeste-ti in minte o chilie", sfatuia ea pe cineva mai tarziu, "din care sa nu poti scapa." Chiar si familia ei a ajuns sa recunoasca si sa accepte faptul ca era o "singuratica" si traia singura in gospodaria comuna.

Daca nu aveti parte deloc de singuratatea obisnuita, de vreo cale de a fi singuri in ritmul vietii voastre obisnuite, poate va feriti de ea la un anume nivel; daca, in plus, simtiti dezgust sau dispret fata de cei care prefera singuratatea companiei, intrebati-va daca nu cumva va proiectati asupra lor propriile sentimente si cautati un tap ispasitor."