Refugiu pentru pietoni

Deschide poarta, doamna Poezie, Am ratacit amar de timp haihui, Golgotele resemnarii ma imbie Sa port in palma floarea unui cui.

La usi ostile aproape ca exalt, Fara sa-mi pese daca-s incuiate, Intorc docil si-obrazul celalalt, Insa nu iert cruzimea, din pacate.

Abia cat o scanteie intelesul Sub pleoapele trase peste gand, Sa ocroteasca varstelor eresul Din perioada raiului plapand.

Dramuit de-al clipelor regat Cu taisul asteptarii strapuns, Vantura-lume mereu reprimat De intrebari lipsite de raspuns.

Om bun, deschide pentru-o clipa Ma pierd de eronate descifrari, In zborul cu o singura aripa Prin pulberea din cele patru zari. (fragment din poezia Stimata Doamna Poezie)