Ispita calugarului

Destine incalcite, incercarea de a evada din tenebrele trecutului, tradare si iertare, aripi frante pe un cer al dorintelor poate prea inalt. Luca si Ema, doua personaje complexe. El, prea simplu si prea bun. Ea, prea sofisticata, prea tematoare. Dar cine se poate lupta cu chemarea destinului? Amandoi fac alegeri. Uneori dureroase. O lectura in care cititorii se pot regasi in framantarile personajelor. Finalul povestilor de iubire este… neasteptat.

„Sa negi atractia interzisa sau sa i te subjugi orbeste, care dintre cele doua e cel mai de neiertat pacat?” ,,O lectura incitanta. Un carusel de emotii. O poveste de dragoste incantatoare.” Literatura pe tocuri

„Ma gandesc la tine ca un borfas. Da-mi cu suspendare, dar da-mi o zi in celula celulelor tale! Fara apa, fara mancare, doar o bucatica, cea mai mica, de Iulie. Macar semnul acela din nastere, de la gatul tau- cheie sau ce o fi. Cheia ta! Cum detii tu toate cheile lacatelor sufletului meu si te opresti sa le folosesti!” ,,Am invatat sa simt, am invatat sa vad cu sufletul, si-am fost asa, cumva fericit ca exista o lume in care nu trebuie sa-mi reprim zambetul, nu trebuie sa-mi sufoc inca din fasa plansul. In aceasta lume ambigua traiesc, acum, ca ai venit, totul a prins contur, cerul isi are limita lui, zambetul isi are substanta, iar plansul ma izbaveste de neputinta, cizelandu-ma, pentru ca eu asa cred, sufletul se cizeleaza prin iubire, el primeste noblete doar prin iubire, se salveaza pe sine, iubind.„

„Intr-o toamna ca asta, ne-am putea plimba pasii pe alei oarecare, privirile trecatorilor ar face abstractie de degetele noastre imbratisandu-se, mainile noastre ar avea atunci propria lor viata, s-ar inclesta ca pentru totdeauna, cautand infierbantate sa vorbeasca in locul nostru. Te-as asculta cu linia vietii, mana mea chiromanta deslusind in palma ta linia iubirii, s-ar suprapune ca o alunecare subreda pana la contopire, asa incat, atunci cand ti-ai privi palma, ai vedea linia iubirii miscandu-se haotic, cautandu-ma. Stiu ca dupa, atunci in toamna, m-as simti dezradacinat, ma voi simti pustiu, ca voi incerca sa-mi fac sufletul liana peste timp, sa ajunga pana dincolo de lume. Si voi invata sa mor fara tine.”