Ravas pe-o floare

Uitand de toamne

Suntem ca niste umbre speriate -

Iubiri tarzii, destine ravasite,

Doi crini ce-au inflorit pe jumatate

Din muguri de cuvinte nerostite

Ca doua lacrimi curse pe-o marama

Pasim pe lespezi reci de-nsingurare

De parca toate toamnele ne cheama

Cand verile-s doar semne de-ntrebare

Cand ratacesti pierzandu-te in ganduri

Dintre taceri o soapta te indeamna

S-ascunzi ravasul toamnei printre riduri

Arzand pe-altar de maci sa uiti de toamna.

Chiar daca bem tacuti, din pumni, arsura

Atator brume, suflete-ntomnate

Mai rasfoim, arar, visari cu gura

Doi crini ce-au inflorit pe jumatate...

• Poezia Georgetei Resteman pastreaza farmecul "dulcelui stil clasic", virtutile prozodiei artizanale, create cu migala. Muzica versului se aude in surdina, abia biruind tacerea: Ce toamna frumoasa-i tacerea din tine. Ne intalnim cu texte intimiste, de dragoste, simtim voluptatea interioarelor cu fotolii adanci si matase, cu o natura gingasa, grijulie cu oamenii oferindu-le placere si prin intemperiile ei, blandele ploi. Chiar daca nu ninge intre noi cu diamante, vom aprecia din plin aceasta lirica senina.

  Horia Garbea