Pledoarie pentru altruism. Puterea bunavointei

Pentru ca lucrurile sa se schimbe cu adevarat, trebuie sa indraznim altruismul. Sa avem curajul de a spune ca altruismul veritabil exista, ca poate fi cultivat de fiecare dintre noi si ca evolutia culturilor poate favoriza expansiunea lui. Sa indraznim sa invatam altruismul in scoli ca pe un mijloc pretios care permite copiilor sa-si realizeze potentialul natural de bunavointa si de cooperare. Sa indraznim a afirma ca economia nu se poate multumi cu glasul ratiunii si al interesului strict personal, ca trebuie sa asculte si sa faca auzit glasul solicitudinii. Sa indraznim sa tinem cont de soarta generatiilor viitoare si sa schimbam felul in care exploatam astazi planeta, care maine va fi a lor. Sa indraznim, in sfarsit, sa proclamam ideea ca altruismul nu este un lux, ci o necesitate. Iubirea altruista este cea mai buna garantie a unei vieti pline de sens, o viata in care aducem fericire altora si incercam sa le reducem suferintele, o viata pe care o putem privi cu un sentiment de satisfactie senina la apropierea mortii. Adevarata fericire este nedespartita de altruism, fiindca participa cu bunatate esentiala si este insotita de dorinta profunda ca fiecare sa se poata implini in viata. Este o iubire intotdeauna disponibila si izvoraste din simplitate, din seninatate, din forta imuabila a unei inimi pline de bunatate. (MATTHIEU RICARD) Matthieu Ricard vine dintr-o cultura stiintifica de varf a lumii moderne franceze si se retrage pe platoul Tibetului, fascinat de gandirea si spiritualitatea budista. Prin lucrarea de fata ne aflam in doua ipostaze complet opuse: modernism cu un potential care poate conduce la anarhie, cu extinctia vietii pe Terra, si o spiritualitate traditionala in care omenirii i se ofera solutia iesirii din impas si sansa supravietuirii. Pledoaria lui Matthieu Ricard pentru altruism si compasiune isi gaseste nu doar un ecou benefic in relatia interumana, ci si un suport stiintific in experientele efectuate in laboratoarele moderne. Sa-l ascultam acum, cat inca mai este vreme, cat inca timpul mai este al nostru! (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)