Jurnalul unui preot

Aleksandr Viktorovici Elceaninov (1881-1934) urmeaza drumul intelectualilor rusi de for­matie culturala si filosofica profana care, la ince­pu­tul secolului al XX-lea, s-au apropiat de teo­logie, i s-au con­sa­crat, devenind in cele din urma straluciti exe­geti si apologeti ai cuvantului lui Dumnezeu. A.V. Elceaninov a im­binat reflectia teologica cu practica pastorala, de­ve­nind, la 45 de ani, preotul micilor comunitati de emi­granti rusi din Franta, mai intai la Nisa, apoi la Pa­ris.

Cartea de fata, aflata acum la a doua editie, alcatuita si tiparita postum de ur­ma­sii si admiratorii autorului, reflecta specificul acestei pastoratii, intr-un mediu nu tocmai prielnic, in confruntare cu o lume care si-a pierdut interesul fata de religie si ale carei provocari au ra­mas pana as­tazi aceleasi. La fel si „insemnarile” subtilului in­telectual si traitor crestin raman actuale, atat prin proble­matica lor, cat si prin maniera directa, percu­tan­ta si moderna in care au fost scrise. Regasim in ele concizia si rigoarea aforistica ale „jurnalului” duhovnicesc al Sfantului Ioan de Kronstadt, dar si ale „cu­vintelor de folos” ale Sfantului Isaac Sirul, pe care parintele il citeaza ade­sea cu statornica admiratie.