Scrisori din Rusia. Rusia in 1839

Editie, prefata si dosar de Pierre Nora

Democratia in America a lui Tocqueville si Rusia in 1839 a lui Custine, observa Pierre Nora in prefata acestui volum, sunt doua carti care marcheaza un moment important: dupa aparitia lor, nu se va mai vorbi nici despre America, nici despre Rusia ca inainte. Prin exemplul american, Tocqueville a surprins miscarea fundamentala a tuturor societatilor moderne. Prin autocratia rusa, Custine a caracterizat toate formele de dictatura bolsevica.

Cartea marchizului a fost un adevarat bestseller al secolului XIX. „Cea mai inteligenta carte despre Rusia scrisa vreodata de un strain“, s-a spus despre ea in Rusia, unde a fost de altfel interzisa si pana la Revolutia din 1917, si sub comunisti, fara sa inceteze sa circule clandestin. In Occident, Custine a fost reinviat de Razboiul Rece. In Europa de Est, a devenit publicabil abia dupa caderea comunismului.

Rusia in 1839 nu poate fi citita, de fapt, decat cu ochii de astazi, scrie mai departe Pierre Nora. Marchizul pare sa fi anticipat cu un secol critica totalitarismului comunist, spunand tot ori aproape tot inainte de Suvarin, de Trotki, de Koestler in Intuneric la amiaza sau de disidentii sovietici.

Scrisori din Rusia ne infatiseaza Rusia asa cum nu a mai fost zugravita inainte, sau de atunci incoace… Acest scriitor cu mare simt de observatie descrie peisajele nordice si balurile din capitala, Kremlinul de la Moscova si vesmintele oamenilor de rand. Forta scrisorilor lui Custine ca opera unitara se afla in dramatismul lor intern. — VICTOR EROFEEV, The New York Review of Books

Astolphe Louis Leonor, marchiz de Custine, s-a nascut la 18 martie 1790 la castelul Niderviller din Lorena. (Tatal sau, Armand, va fi executat in 1794, iar mama sa, Delphine, va cunoaste inchisorile tinerei republici). Casatorit in 1821 cu Leontine de Saint-Simon de Courtomer, care nu avea decat optsprezece ani, in ciuda unui inceput de casnicie fericit si a nasterii unui fiu, marchizul va fugi in Anglia pentru a consuma o idila. Moartea sotiei sale, in 1823, si a micului sau fiu, in 1826, ii vor adanci criza. Personaj complex, sanctionandu-si propriile moravuri, marchizul de Custine va incerca sa se rascumpere prin scris. Cele patru romane publicate – Aloys ou le religieux du Mont-Saint-Bernard (1827), Le Monde comme il est (1835), Eihel (1835) si Romuald ou la Vocation (1848) - ca si piesa de teatru Beatrice Cenci nu se vor bucura insa de succes. Dornic de recunoasterea lumii literare, marchizul va juca rolul unui Mecena al vremii sale, la ale carui festinuri se vor intilni Hugo si Lamartine, Balzac si Stendhal, George Sand si Baudelaire. Va dobandi insa aprecierea numai dupa ce isi va fi descoperit adevarata vocatie, aceea de calator si autor al unor exceptionale documente umane inspirate de peregrinarile sale: L'Espagne sous Ferdinand VII (1838) si, mai ales, Lettres de Russie (1843), aceasta din urma bucurandu-se de un succes urias nu numai in Franta (cinci editii in unsprezece ani), ci in intreaga Europa, fiind imediat recunoscuta drept „cea mai inteligenta carte despre Rusia scrisa de un strain“. Marchizul de Custine se stinge din viata in 1858.

• Aproape nici o carte scrisa de un strain nu a scandalizat publicul rus in secolul al XIX-lea la fel de mult ca jurnalul de calatorie al lui Astolphe de Custine, Rusia in 1839. Custine a dezvaluit cu un ochi ascutit esenta imperiului tarist sub Nicolae I: un regim despotic care se baza pe Biserica si Ortodoxie ca resursa ideologica de putere. Rusia nu era, asa cum visase tarul Alexandru I dupa victoria asupra lui Napoleon I, puterea monarhica ordonatoare de pe continentul european, care ar fi depasit haosul razboaielor de cucerire franceze. Ea reprezenta mai degraba o amenintare la adresa Europei civilizate. Nu degeaba cartea lucida a lui Custine a fost interzisa in Rusia pana la sfarsitul regimului tarist.

  OLIVER JENS SCHMITT

• O mare parte a popularitatii Rusiei in 1839 s-a datorat, fara nici o indoiala, criticii sarcastice si prozei flamboaiante a lui Custine. De-a lungul anilor…, a ramas una dintre cele mai celebre prezentari ale perioadei tariste.

  San Francisco Chronicle

• Cea mai buna descriere a unui cosmar al istoriei care dureaza de secole. O carte careia posteritatea ii confirma cumplita actualitate.

  GABRIEL LIICEANU