Fat-Frumos din patima

Stefan Sandru practica un exercitiu artistic ascetic, alternand emotia (patima din titlu) cu un anumit cinism stoic, pentru a nu se simti prizonierul unor "suspine primordiale". Se desemneaza drept "contemplatorul justitiar", cel ce refuza gheena si accede prin poezie la un stadiu apolinic in care poezia este autoexorcizarea amorului propriu, ranit.

• M.R.Ricard spune ca dragostea nu este decat o iluzie care, disparand, raneste oamenii. Poezia devine scut. Versurile sunt demne de o "priveghere", iar mentalitatea, filosofica: cand cineva se indeparteaza de tine, lasa-l sa plece, pare sa sugereze autorul. Aceste meditatii sunt adevarate spatii de liniste, un concentrat de melancolie la rascrucea luciditatii.

  Angela Nache Mamier