Daca Dumnezeu ar fi vorbit cu Dumnezeu cand a spus ca anumite evenimente urmau sa aibe loc „ in curand“, am fi justificati sa spunem ca omenirea nu avea nici o cale prin care sa stie ce inseamna „in curand“ sau „aproape“. Dar in Biblie, Dumnezeu a vorbit cu OMUL! Afirmatiile temporale cu privire la imparatie si la Parousia au fost facute omului. Aceste afirmatii au fost facute omului pentru a-l incuraja sau pentru a-l avertiza. Daca Dumnezeu nu s-a referit la timp cand a folosit afirmatiile temporale, la ce s-a referit? Avand in vedere ca omul se gandeste la timp atunci cand aude sau citeste, „in curand“ sau „iminent“, nu ar fi fost un act de inducere in eroare, din partea lui Dumnezeu, sa spune ca ceva nu se va intampla decat peste multa vreme, cand de fapt evenimentul era iminent? Si invers, nu ar fi fost un act de inducere in eroare din partea lui Dumnezeu sa spuna ca ceva era iminent cand de fapt evenimentul urma sa aiba loc doar peste secole? Dumnezeu a putut spune sau nu a putut spune, a spus sau nu a spus adevarul despre lucrurile care aveau sa se intample. Daca a putut dar nu a facut-o, motivatia LUI este pusa sub semnul intrebarii. Dar daca a putut si a facut-o, atunci este vremea sa regandim perspectivele escatologice traditionale!