Cosmos este prima mea carte. E drept ca am publicat, pana astazi, mai mult de optzeci de volume, pe numeroase subiecte: etica, estetica, bioetica, politica, erotica, religie, psihanaliza, gastrosofie, dar si haikuuri, proze poetice, relatari de calatorie, in jur de zece cronici asupra actualitatii, mai multe tomuri dintr-un jurnal hedonist, un santier istoriografic de mai bine de zece volume de contra-istorie a filosofiei.

Cu toate acestea, am sentimentul ca acest Cosmos este prima mea carte. Sigur, a fost nevoie de toate celelalte scrieri pentru a ajunge la aceasta, asa cum rauri peste rauri se varsa, intr-o buna zi, in mare. A fost, de asemenea, nevoie ca tata sa moara - eveniment de raspantie in viata mea, pe care a rupt-o in doua; si nu vreau sa vorbesc aici si despre moartea tovarasei mele de viata, care a venit la scurt timp dupa cea a tatii si care a facut ca ceea ce s-a rupt in doua sa devina inutil si incert. In fata mormantului deschis al tatii si a sicriului asezat pe dala de beton (ce mult regret vremile cand trupul era asezat direct in pamant, ca sa se afunde in el, sa se risipeasca, sa se descompuna) a cavoului familial, am fost fortat sa inteleg nemijlocit ceea ce cu o stupida expresie numim a face pace cu moartea si-a tine doliu.