Pasii de sub simt

Cintec de amurgire

Intre ruine, zeii se intorc sa plinga sub marile porti prin care intrase odata si lumea si-n oameni se-ntorc...

nu ii mai alung, ci ma duc impreuna cu ei, iar zeii imi spun ca tot aici, intre oameni, s-au intors sa moara.

nu ii ajut, nici nu-i conving ca exist, nu le cint pietrele, nu-i las sa raspunda intrebarilor mele.

le spun sa moara atat de incet, incit sa nu se afle si, surprinzator, ma asculta. in urma lor, o rochie zdrentuita aluneca de pe coapsele lumii.