- Trebuie neaparat sa visez un cal! O iapa, un manz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal sa fie. Caii imi poarta noroc, de cate ori i-am visat am reusit, am dat lovitura!

Dar de ce oi fi visand eu atat de greu cai? Ce naiba imi vin asa de rar, de ce se lasa atat de greu? Visez caini, rate, elefanti, oi, bibilici, tot felul de dracovenii, numai cai nu. De la Anul Nou incoace dac-am visat trei cai. Buni si astia, au fost cu bafta, de ce sa nu recunosc: la geometrie am impuscat un sase, la naturale cand sa ma asculte a sunat de iesire, la istorie m-a amanat pentru data viitoare, adica pentru maine. Asadar, maine ma asculta, musai sa visez la noapte un cal, unul mare, alb, daca se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...

Prezentate pe un ton serios sau parodic, schitele sunt inviorate de dialogul alert, de spontaneitatea replicilor, de comicul rezultat din contradictiile existente intre intentiile micilor eroi si sansele lor, limitate, de realizare. Darul observatiei psihologice, limbajul plastic sau metaforic, capacitatea de intelegere a specificului varstei reliefeaza o vadita vocatie de povestitor. Desi intentia educativa a acestor scrieri e in afara discutiei, fiind exprimata adesea explicit consider pe scriitor un profesor cu catedra repubficana»), ea este foarte departe de registrul moralizator. in fond, Santimbreanu aduce un vibrant elogiu copilariei, acel "teritoriu vrajit de care nu ne lasam deposedati pana la ultima sufiare".
Ilie Radu-Nandra