Putine lacrimi, multa bucurie

Bucuria omului e Omul. Oamenii se cauta unul pe celalalt pentru a comunica, pentru a-si deschide sufletele, pentru a suspina si a se bucura impreuna, pentru a fi in comuniune. Intr-o relatie de prietenie fiecare primeste sau daruieste cate ceva, uneori mult, alteori putin. Fiecare om este unic si frumos. Prietenii nu intreaba, ci asteapta si cred in aceea lumina din noi. Si primesc raspunsul, caci intelegerea vine de la sine. Invata, iarta si accepta omenescul, onestitatea, naturaletea celuilalt. Inima deschisa dainuie. Prietenia iubeste fara conditii, vorbeste fara intentii, daruieste fara motive si tine la cineva fara explicatii.

Cand culegi roadele prieteniei si le asezi la pastrare? Atunci cand nu mai e nevoie sa ne spunem nimic, ci doar sa ne bucuram ca suntem. Chiar si in tacere, dialogul inimilor nu are nevoie de conditii, ci doar de bucuria de a darui, de a impartasi. Prietenia se construieste incetul cu incetul, caramida cu caramida, din soare si poli ale inimii, din bucatele de timp petrecute impreuna.