Cu volumul al cincilea din Epopeea stefaniana, ciclul epic, avandu-l drept protagonist pe Stefan cel Mare si Sfant, Poarta Razboiului Sfant, Andrei Breaban face o acolada, deplasand sensibil centrul de focalizare a naratiunii de pe faptele si figura lui Stefan, viitorul domn al Moldovei, pe eroul timpului, cum il numeste: Iancu de Hunedoara. Acesta e personajul central al celei de a cincea carti din seria consacrata Evului Mediu romanesc, chiar daca ramane, alaturi de Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Sfant, Vlad Tepes, Dimitrie Cantemir, Constantin Brancoveanu, inca una dintre figurile pe nedrept neglijate de manuale si de literatura istorica de buna calitate. Cunoscuti doar in mediile academice, intre "medievisti", acesti domnitori exprima in cel mai inalt grad romanitatea, "romanismul", cum ii zicea Grigore Vieru, cu tot ceea ce are ea esential...

Frapanta in romanul lui Andrei Breaban este alternarea planurilor narative, foarte bine coordonata; astfel, de la nunta din Oas, prozatorul isi trece cititorul la Yeni Derbent, in cortul lui Mahomed, plecat in expeditia sa cu o armata cum nu s-a mai vazut in acele vremuri, pentru a cuceri Ungaria si Austria. Miezul romanului e confruntarea lui Mahomed cu Iancu de Hunedoara, sub si intre zidurile cetatii Belgradului; in acest al cincilea roman din Epopeea stefaniana, Andrei Breaban exceleaza in descrierea luptelor, in dinamica lor cinemato-grafica, dar si in arta portretului.
Ioan Holban