Panama Papers

Inegalitatea de venituri este una dintre problemele definitorii ale vremurilor noastre. Ne afecteaza pe toti, din lumea intreaga. Dezbaterea despre cresterea sa brusca s-a dezlantuit de multi ani, iar politicienii, oamenii de stiinta si activistii sunt neputinciosi in a opri acest fenomen, in ciuda numeroaselor discursuri, a analizelor statistice, a catorva proteste firave si a dezvaluirilor ocazionale. Totusi, o intrebare ramane: de ce? Si de ce acum? Documentele Panama furnizeaza un raspuns convingator la aceste intrebari: coruptia masiva, generalizata. Si nu este o coincidenta ca raspunsul vine de la o firma de avocatura. [...] Impactul colectiv al acestor esecuri [al bancilor, al autoritatilor de reglementare financiara si fiscale, al instantelor judecatoresti, al institutiilor media, al profesiunilor juridice] este o eroziune completa a standardelor etice, care conduce in cele din urma la un nou sistem pe care continuam sa il numim capitalism, dar care este echivalent cu sclavia economica. In acest sistem – sistemul nostru –, sclavii nu stiu care le este statutul, nici cine le sunt stapanii, care exista intr-o lume aparte, unde lanturile intangibile sunt ascunse cu grija intr-un maldar de limbaj judecatoresc inaccesibil. Oribila dimensiune a pagubelor aduse lumii ar trebui sa ne trezeasca pe toti. Dar atunci cand e nevoie ca un avertizor de integritate sa dea alarma, este un motiv de si mai mare ingrijorare. Este un semnal ca sistemele de verificare si echilibru ale democratiei au dat gres, ca prabusirea este sistemica si ca instabilitatea grava ar putea fi chiar dupa colt. Asa ca acum este timpul pentru a actiona cu adevarat, iar acest lucru incepe prin a pune intrebari. - Din manifestul lui John Doe

• Dezvaluiri din interior despre cum guverne, corporatii si grupuri de crima organizata au folosit lumea secreta a jurisdictiilor offshore pentru a se implica in fraude si furturi sistematice. Povestea aproape perfecta pentru secolul XXI – esecul democratiei, triumful puterii comerciale si lacomie, lacomie, lacomie.

  The Guardian