Intre timp. Amintiri din casa Cezarului

Intre timp ar putea fi complementul circumstantial cel mai potrivit al verbului a cunoaste ori de cate ori locul reflectiei tinde sa se situeze la egala distanta de timpul intruparii si de timpul parusiei, mai precis la intersectia dintre timpul inteles ca prilej si cel trait ca imprejurare. Sunt adunate in aceasta carte toate firimiturile (analecta) care au cazut sub masa istoriei politice a anilor 2012–2016 in dreptul locului in care s-a intamplat ca autorul sa fie asezat, cu speranta ca aceste amintiri si insemnari ar putea desena o posibila harta a locurilor in care experienta prezentului ar avea darul de a se preface in istorie.

Incurajat de un exemplu din vechime (Filipeni 4:21), autorul a locuit o vreme in casa Cezarului, nadajduind ca proximitatea puterii nu-i va anula conditia de discipol. Cezarul timpurilor moderne este cetateanul. Intr-o democratie liberala, politica – cu institutiile, regulile, practicile si personalul ei – este casa comuna a cetatenilor. Casa pe care o cesioneaza politicienilor. Autorul a fost o perioada unul dintre acestia, fiind mereu constient ca riscul pe care si-l asuma implicit orice suveran care isi da casa in grija unui intendent este acela de a fi detronat si evacuat. S-a simtit de aceea dator sa raporteze in aceasta carte, asa cum le-a pastrat in memorie, intrigile si abuzurile la care Rousseau ii cerea cetateanului sa fie atent atunci cand isi incredinteaza altora libertatea.