Uniunea Europeana dupa epidemia de Covid-19

Pandemia de Covid‑19 joaca rol de accelerator al istoriei. Aceasta s‑a suprapus curentului neoprotectionist care deja incepuse sa se manifeste in natiuni‑lider ale lumii occidentale, indeosebi in Statele Unite ale Americii si in Franta. Criza sociala care afecteaza puternic clasele mijlocii din tarile occidentale si care si‑a gasit cea mai vizibila manifestare in Miscarea Vestelor Galbene din Franta nu are alta solutie decat regandirea modelelor economice la nivel national prin cresterea in PIB a sectoarelor productive. Expansiunea pe marile piete emergente va continua, insa lanturile de aprovizionare vor fi mult mai echilibrate in conditiile in care pentru a fabrica un iPhone este nevoie de 200 de furnizori din 43 de tari de pe cinci continente. Statele occidentale si marile companii vor cauta sa isi securizeze cel putin partial activitatile productive si aprovizionarea pentru a evita sincopele de amploarea celor din prezent. Acest lucru va insemna, avand in vedere si asteptarile populatiilor, ca prioritatile, pe termen scurt si mediu, in materie de investitii vor fi in interior si mai putin in exterior. Astfel, orice sursa de finantare va fi privita cu interes sporit, inclusiv programarea financiara a Uniunii Europene, unde statele net contributoare din Nord au sustinut principiul „rambursarii juste“. Intr‑un mod la fel de hotarat cum a facut‑o Margaret Thatcher in prima jumatate a deceniului 1980 si care si‑a gasit expresia in solicitarea pe care Doamna de fier a formulat‑o inca de la summitul european de la Dublin din 1979: „I want my money back!“ Acest lucru s‑a vazut foarte bine inca de la Consiliul European extraordinar din 20–21 februarie 2020, cand crizele sanitara si economica nu erau anticipate la adevaratele lor dimensiuni.

Sunt constient ca scrierea unei carti in valtoarea fenomenului, fara „a da timp timpului“, cum spunea Cervantes, si a lasa astfel dinamica evenimentelor sa se consume, comporta riscul de a comite erori de prospectiva. Mi le asum, avand constiinta datoriei de a contribui la dezbaterea sanatoasa pe teme europene din Romania.