Oceanul viselor

Intr-o lume in care incendiile sunt tot mai numeroase si speciile dispar una dupa alta, batrana mama a Annei e pe moarte. Condamnata la supravietuire de mila copiilor sai, supusa unor interventii medicale din ce in ce mai disperate, bolnava isi focalizeaza atentia asupra ferestrei din rezerva sa de spital, evadand in viziuni de basm sau de cosmar. Cand observa ca degetul ii dispare, apoi, cateva luni mai tarziu, ii dispare si genunchiul, Anna simte si ea atractia ferestrei. Incepe sa vada ca si altii isi pierd parti din corp in acelasi fel, desi nimeni altcineva nu observa. Tot ce poate sa faca eroina este sa-si tina mama in viata. Dar fereastra se deschide tot mai larg, facandu-i pe Anna si pe cititor sa se adanceasca intr-o frumoasa poveste despre suferinta si posibilitati, despre pierdere, iubire si papagali cu burta portocalie... Unul dintre cele mai reusite romane ale lui Richard Flanagan, Oceanul viselor este o valvataie care lumineaza ceea ce ramane atunci cand infernul atrage totul in vartejul lui: in parte, elegie; in parte, vis; in parte, speranta.

• Ce carte uimitoare! O capodopera. Acest roman este o revelatie si un triumf din partea unui scriitor care isi demonstreaza inca o data profunzimea talentului evoluand cu mare usurinta intr-un registru nou, nefamiliar. Este, in egala masura, temporal si atemporal; plin de disperare, dar marcat de speranta; furios si comic; trist si cu o doza de magie.

  Sydney Morning Herald