De mana cu moartea

In timpul plimbarii zilnice cu cainele printr-o padure izolata, Vesta descopera un bilet scris de mana, fixat pe pamant cu niste pietre. „Se numea Magda. Nimeni nu va sti vreodata cine a ucis-o. N-am facut-o eu. Aici este trupul ei neinsufletit.“ Dar acolo nu se afla nici un cadavru. Vesta este profund socata; nu stie ce trebuie sa faca. Este nou-venita in aceste locuri, ramasa singura dupa moartea sotului ei, si nu cunoaste pe nimeni.

Cuprinsa de obsesia rezolvarii misterului, Vesta isi imagineaza cine a fost Magda si cum si-a gasit sfarsitul. Avand prea putine informatii, inventeaza o lista de suspecti si de posibile motive pentru crima. In mod ciudat, presupunerile ei incep sa-si gaseasca anumite corespondente in lumea reala si, in timp ce tensiunea si spaima se amplifica, ceata care invaluie misterul incepe sa se risipeasca, inlocuita de certitudinea amenintatoare.

Un amestec desavarsit de teroare, suspans si umor negru, De mana cu moartea ne invita sa reflectam asupra felului in care povestile pe care ni le spunem dezvaluie, si in aceeasi masura, ne fac orbi la adevar.

• In De mana cu moartea nu este vorba atat despre rezolvarea misterului unei morti, cat despre evocarea unei vieti. In aparenta sa lipsa de intriga, romanul pune intrebari filosofice despre insemnatatea mortalitatii... De mana cu moartea este o carte care pune singuratatea si libertatea intr-o lumina neasteptata.

  The Washington Post

• Un roman complicat si nelinistitor... De mana cu moartea nu este povestea unei crime misterioase, nici o poveste despre autoamagire sau despre pericolele evadarii in imaginar. Este, mai degraba, o meditatie tulburatoare asupra naturii si sensurilor artei...

  The New Yorker