O scurta eternitate

O filosofie a longevitatii bazata nu pe resemnare, ci pe curaj. O reinventare spectaculoasa a modului nostru de viata.

Ce s-a schimbat din 1950 pana azi? Speranta de viata a crescut cu 30 de ani, echivalentul in timp al unei vieti din secolul al XVII-lea. Dupa 50 de ani, omul experimenteaza un fel de suspendare: nu mai este tanar, dar nu e nici batran cu adevarat. Un progres extraordinar, care schimba totul: legaturile dintre generatii, viata emotionala si cea familiala, insusi destinul nostru.

• Admirabilul eseu al lui Pascal Bruckner nu se multumeste sa exploreze problemele existentiale pe care le ridica prelungirea duratei vietii umane. El insista asupra ambiguitatilor si a contradictiilor acestei situatii.

  Le Monde

• Un excelent eseu, care ne propune sa tindem mai degraba catre o viata implinita, decat spre succes. Asta pentru ca insusi conceptul de succes, de reusita pare sa limiteze cautarea, odata ce tinta mult dorita a fost atinsa. Avem acum incredibila sansa de a putea fi activi un timp mai indelungat, de a lucra pentru implinirea noastra. Atata vreme cat iubim si cream, traim o scurta eternitate, singura care ne este permisa. Nimic altceva nu ne este impus. Poti trai viata deplin, pana la momentul final, inevitabil.

  Le Devoir

• Fulgerul pasiunilor ramane viu, sufletul si inima sunt gata sa se inflacareze: varsta spirituala, sentimentala nu coincide cu aceea biologica. Nu exista decat un singur mijloc de a incetini imbatranirea: sa ne pastram in dinamica dorintei. Reconciliere a incompatibilitatilor: romantism si predare de stafeta, dezmatsi riduri, par alb si furtuna a dorintelor. Nu am descoperit solutia pentru nenorocirile conditiei umane, doar am intredeschis o lucarna minuscula in caverna.

  Pascal Bruckner