Introducere in terapia psihanalitica

Timp de un secol, psihanaliza si a confirmat valoarea terapeutica in conditii sociale si culturale mereu schimbate. Si, in mod firesc, tehnica psihanalitica s a modificat si perfectionat, adaptandu se la specificul pacientilor care solicitau ajutor terapeutic, din ce in ce mai indepartati de psihonevrozele abordate de Freud (tulburari de personalitate narcisice si borderline sau chiar psihoze). Prezentul tratat de tehnica psihanalitica ofera o perspectiva sintetica si extrem de clara asupra evolutiei tehnicii psihanalitice, prezentand atat abordarea clasica, dar si abordarea contemporana. W. Mertens insista in acest volum asupra modului in care sunt tratate in psihanaliza contemporana aspecte deosebit de importante ale terapiei psihanalitice: interpretarea rezistentei, transferul si contratransferul ca instrumente clinice, interviul preliminar, semnificatia viselor si multe altele. Teoria tehnicii psihanalitice este bogat ilustrata prin vignete clinice. Studentii, psihologii sau medicii care doresc sa se instruiasca in continuare in psihoterapia psihanalitica, dar, fireste, si terapeutii deja formati si alti cititori vor gasi in aceasta carte un ghid pentru o mai buna intelegere a desfasurarii procesului psihanalitic.

O alta explicatie posibila a problemei de ce clinicienii buni, chiar daca sunt de proveniente teoretice diferite, obtin rezultate pozitive asemanatoare, consta in urmatoarea idee: cea mai semnificativa forma de intuitie din partea analis- tului consta in intuitia interactiunilor transfer–contratransfer si mai ales a propriilor lacune de empatie, care apar in orice terapie (inevitabil). Terapeutii buni pot sa faca fata cu bine intreruperii contactului, in timp ce terapeutii ambitiosi, care se simt impliniti, intampina dificultati sa mai reactioneze empatic dupa critica, dezamagirea sau retragerea pacientului. Este important ca relatia terapeutica sa fie utilizata cu folos atunci cand analistul poate anti- cipa, pe baza intelegerii sale scenice, fantasmele transferentiale inconstiente ale pacientilor sai.

Wolfgang Mertens este profesor de psihologie clinica si psihanaliza la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen.

1. Perspectiva istorica asupra dezvoltarii terapiei psihanalitice

1.1. Dezvoltarea tehnicii psihanalitice la Freud

1. 2. Cateva dezvoltari ulterioare si inovatii la elevii si succesorii lui Freud

1.3. Influentele diferitelor completari teoretice asupra tehnicii tratamentului

2. Scopurile tratamentului in psihanaliza

2.1. Perspectiva istorica

2.2. Scopurile analitice ale tratamentului

2.3. Influenta normelor si a valorilor socioculturale

3. Indicatii pentru psihanaliza si psihoterapie psihanalitica

3.1. Perspectiva istorica

3.2. Criterii fenomenologice si structurale ale adecvarii

3.3. Starea psihodiagnostica de ansamblu: profiluri diagnostice

3.4. Nivelul procesului de organizare

3.5. Tendinte de obiectivare in diagnoza tulburarilor structurale ale Eului

3.6. Formarea judecatii diagnostice si stereotipii de perceptie ale psihanalistilor

3.7. Procese de prelucrare a informatiei in stabilirea indicatiei terapeutice

3.8. Cercetari empirice

3.9. Dependenta de analist a analizabilitatii pacientului — pe calea spre o indicatie terapeutica bazata pe interactiune

4. Psihanaliza, psihoterapie analitica si psihoterapie fondata pe psihologia abisala

4.1. Perspectiva istorica

4.2. Deosebirile intre psihanaliza si psihoterapia analitica

4.3. Psihanaliza sub aspectul „eficientei economice“

4.4. Psihoterapia fondata pe psihologia abisala

4.5. Psihoterapia cu baza psihanalitica (Kutter)

4.6. Psihoterapia orientata spre psihologia dezvoltarii (Blanck si Blanck)

4.7. Terapia psihanalitic interactionala (Heigl Evers si Heigl)

4.8. Psihoterapia psihanalitica in cazul tulburarilor caracteriale grave si al personalitatilor borderline (Kernberg)

4.9. Modelul stadial al metodelor psihanalitice de tratament (Gedo si Goldberg)

4.10. Trecerea de la psihoterapie la psihanaliza

5. Primul interviu psihanalitic

5.1. Perspectiva istorica

5.2. Primul interviu psihanalitic si anamneza abisala

5.3. „Recomandarile“ lui Balint

5.4. Dimensiunile epistemologice ale primului interviu

5.5. Posibilitati de orientare in primul interviu

5.6. Anamneza biografica sub aspectul psihologiei abisale

5.7. „Interviul structural“ al lui Kernberg

6. Regula psihanalitica fundamentala

6.1. Perspectiva istorica

6.2. Aspecte ale asocierii libere din perspectiva psihologiei sociale si a sociologiei limbajului

6.3. Regula fundamentala si pandantul ei la analist

6.4. Capacitatea de oscilare in comunicarea psihanalitica

6.5. Asocierea libera ca rezistenta

6.6. Psihanaliza fara regula fundamentala?

6.7. Utilizarea regulii fundamentale

6.8. Fantasme inconstiente ca determinante ale asocierii libere

6.9. Asocierea libera si determinismul psihic

6.10. Distantarea de continuturile manifeste — perspective ale psihologiei gestaltiste

6.11. Cercetari empirice

7. Atitudinea psihanalitica de cunoastere

7.1. A putea asculta: aspecte metodologice

7.2. Despre obiectul psihanalitic

7.3. Accesul din perspectiva hermeneuticii si a hermeneuticii abisale

7.4. Ipoteza psihanalitica la o interpretare din perspectiva hermeneutica abisala

7.5. Despre atitudinea cognitiva specifica atentiei liber flotante

7.6. Intelegerea logica, psihologiga si scenica

7.7. Empatia din perspectiva psihanalitica

7.8. Tulburari ale capacitatii de empatie

7.9. Regresia in procesul de cunoastere

7.10. Motivatiile intelegerii empatice

7.11. Dimensiunea de dezvoltare a empatiei

7.12. Body empathy

8. Interpretare si reconstructie

8.1. Interpretare

8.2. Reconstructia

9. Alianta terapeutica

9.1. Perspectiva istorica

9.2. Indicatori ai aliantei terapeutice

9.3. Masuri pentru stimularea aliantei terapeutice

9.4. Aparitia aliantei terapeutice aduce intr adevar un progres?

9.5. Lucrari empirice privind alianta terapeutica

10. Transferul

10.1. Perspectiva istorica

10.2. Constatarea transferului ca aparare a analistului — cateva aspecte teoretico istorice

10.3. Transferul: repetare a trecutului sau creatie noua?

10.4. Functiile transferului

10.5. Componentele interactionale din transfer

11. Utilizarea transferului

11.1. Perspectiva istorica

11.2. Pozitia centrala a analizei transferului

11.3. Intensificarea transferului si nevroza de transfer

11.4. Rezistenta si transfer

11.5. Intelegerea aluziilor de transfer

11.6. Comunicarea propriilor sentimente (contratransferentiale)?

11.7. Incertitudinea adecvarii sau inadecvarii impresiilor

11.8. Impiedicarea transferului si nevrozei de transfer?

11.9. Cercetari empirice

12. Nevroza de transfer

12.1. Perspectiva istorica

12.2. Nevroza de transfer — mit sau realitate clinica?

12.3. Ubicuitatea nevrozei de transfer?

12.4. Inlocuirea completa a nevrozei adulte?

12.5. Reactii de transfer versus nevroza de transfer

12.6. Interpretabilitatea nevrozei de transfer in cazul tulburarilor structurale ale Eului?

12.7. Functia scenica a Eului in nevroza de transfer

12.8. Destinul nevrozei de transfer dupa terminarea analizei

13. Contratransferul

13.1. Istoric

13.2. Diferite conceptii despre contratransfer

13.3. Rezistenta contratransferentiala

13.4. Nevroza de contratransfer

13.5. Identificarea proiectiva

13.6. Contratransferul sexual

14. Gestionarea contratransferului

14.1. Istoric

14.2. Indicatori ai contratransferului

14.3. Autoanaliza contratransferului

14.4. Vise contratransferentiale

14.5. Forme de manifestare si gestionarea rezistentei de contratransfer

14.6. Cum se procedeaza cu identificarea proiectiva sau cat de desavarsita trebuie sa fie continerea?

15. Analiza rezistentelor

15.1. Istoric

15.2. Definitia rezistentei

15.3. Functia multipla a rezistentelor

15.4. Utilizarea analizei rezistentelor

15.5. Abordarea afirmativa a lui R. Schafer

15.6. Rezultatele grupului de cercetare de la Mt. Zion

15.7. Caracterul central al rezistentei transferentiale

16. Perlaborarea

16.1. Istoric

16.2. Pasi ai procesului de perlaborare: explicatia cauzala, explicatia intentionala si intelegerea hermeneutica

16.3. Conflict, simptom, nevroza si necesitatea perlaborarii

16.4. De ce perlaborarea, adica analiza, este adesea atat de anevoioasa?

17. Analiza viselor

17.1. Istoric

17.2. Importanta interpretarii viselor

17.3. Unele aspecte ale cercetarii experimentale a viselor

17.4. Functiile visarii

17.5. Diferentierea intre visul manifest si cel latent

17.6. Semnificatia visului initial

18. Personalitatea analistului

18.1. Istoric

18.2. Diferite motive pentru profesia de psihanalist

18.3. Structuri de personalitate diferite

18.4. Experiente cu diferiti analisti

18.5. Personalitate, teorii si reprezentari axiologice

19. Sexul analistului

19.1. Scurt istoric

19.2. Influenta sexului in relatia reala si in relatia transferentiala

19.3. Este mai bine pentru o femeie sa mearga la o psihanalista?

19.4. Diferite constelatii sexuale

19.5. Cercetari empirice

20. Trecerea la act

20.1. Scurt istoric

20.2. Acceptarea trecerii la act

20.3. Trecerea la act ca provocare pentru analist

20.4. Transferul erotizat si sexualizarea

20.5. Contactul corporal — trecerea la act a analistului

21. Reactia terapeutica negativa

21.1. Scurt istoric

21.2. Impulsuri din partea teoriilor relatiilor de obiect

21.3. Reactia terapeutica negativa: cauze iatrogene?

21.4. Problema interpretarii corecte

21.5. Motivatia terapeutica negativa

21.6. Aspecte tehnice

22 Factori eficienti

22.1. Scurt istoric

22.2. Modul de a proceda al analistului ca factor eficient

22.3. Procesele psihice ale pacientului in calitate de factori eficienti

23. Terminarea analizei

23.1. Scurt istoric

23.2. Criterii ale terminarii

23.3. Valori empirice

23.4. Dizolvarea iubirii de transfer?

23.5. Este sfarsitul analizei cu adevarat un sfarsit?

23.6. Analize fara sfarsit la nevrozele de caracter?

24. Cercetarea rezultatelor

24.1. Scurt istoric

24.2. Lipsa de cercetare asupra terapiei psihanalitice?

24.3. A castigat cu adevarat fiecare si a meritat fiecare un premiu?

24.4. Este posibila cercetarea empirica in psihanaliza?

24.5. Observatii la critica lui Grunbaum

24.6. Optiuni pentru o viitoare cercetare in psihoterapie

24.7. Cercetare intraclinica sau extraclinica?

• Cand oamenii se hotarasc sa mearga la un psihanalist, ei au in vedere, de cele mai multe ori, scopuri terapeutice foarte clare. De exemplu, vor sa se simta mai vii, sa scape de frecventele dureri de cap, sa se delimiteze mai bine fata de alti oameni, sa atinga o capacitate de traire sexuala mai intensa, sa renunte la ganduri compulsive chinuitoare, sa scape de angoasele de contact si de relatie, sa vada din nou un sens in viata lor, sa se desparta in cele din urma de un partener pe care nu-l iubesc, dar fara sa traiasca sentimente profunde de abandon, sa-si domine vechile experiente traumatice, sa depaseasca in sfarsit sentimentele jenante de vinovatie si inferioritate, sa invete sa-si controleze starile continue de angoasa si multe altele. Scopurile terapeutice ale unui pacient care cauta tratament merita sa fie luate in serios, iar in cercetarile recente s-au dovedit a fi importante criterii de prognoza si succes, deoarece pot contine o apreciere privind adecvarea si capacitatea de colaborare

  Wolfgang Mertens