Un strop de eternitate

Scrisa cu savoir si cu saveur, cartea pare construita pe o dinamica a inaltarii: de la o sinteza a principalelor teme si metode din cariera psihoterapeutului, trece prin autobiografie si se sfarseste intr-o scriitura distilata, rarefiata, pura.

Dincolo de tacerea care il invaluie astazi, Jacques Salome, psihosociolog, formator si scriitor, continua sa dea viata unor proiecte noi, sa lucreze solul fertil pe care l-a cultivat cu atata grija pana acum, sa iasa neobosit in intampinarea cititorilor lui. Mai mult ca niciodata, freamata in el urgenta de a-si transmite invatamintele, convingerile, tandretea.

Cuplul, legaturile dintre parinti si copii, bucuria lecturii si voluptatea scrisului, imbatranirea, incercarile, schimbarea: sunt tot atatea teme pe care le abordeaza cu luciditate si intensitate in textele inedite care alcatuiesc aceasta carte, pe jumatate jurnal intim, pe jumatate eseu luminos. Fara odihna, purtat de o pasiune care nu se dezminte, acest mare comunicator incearca inca o data sa largeasca fiecare spatiu, fiecare clipa de viata pentru ca acolo sa se salasluiasca... un strop de eternitate.

Reguli de igiena relationala, o scrisoare furioasa catre hotii de posete, sfaturi pentru parintii copiilor care nu vor sa doarma singuri, ganduri despre iubire si cuplu in era comunicarii si a consumului, marturisiri despre boala si trauma, amintiri despre mamele de altadata si despre un om care facea pe arborele – toate isi gasesc locul in paginile aceleiasi carti, intr-o armonie care pentru autorul ei pare a fi principiu de viata si ritm al respiratiei.