Elogiu lentorii

Acceleram pe zi ce trece: preferam sa mancam in graba la restaurante fast-food in loc sa gatim, apasam pedala nervosi si ne suparam daca prindem un stop, muncim intr-un ritm infernal si ajungem acasa din ce in ce mai obositi. Viteza a devenit un drog. Am uitat ce inseamna sa ne petrecem timpul cu propriii copii, sa citim in liniste o carte sau sa ne plimbam. Si, mai grav decat atat, avem impresia ca viteza cu care ne deplasam in viata, fara sa ne bucuram de ea si fara sa intelegem aproape nimic de-a lungul ei, este ceva normal.

Carl Honore sfideaza aceasta mentalitate. Ii demonteaza cele mai intime mecanisme, pentru ca le cunoaste foarte bine: el insusi s‑a numarat printre adeptii fanatici ai vitezei. Niciunul dintre domeniile vietii atinse de demonul accelerarii nu ramane necercetat si, pentru fiecare dintre ele, autorul are solutii simple si de bun-simt. Mesajul sau nu trebuie inteles ca un apel la trandaveala, ci ca un indemn de a pastra echilibrul dintre incet si repede. Caci daca ne redescoperim testoasa interioara, s‑ar putea sa ajungem in timp util la destinatie, dar si sa ne bucuram de calatorie.