Intalniri cu oameni remarcabili

Lucrarea de fata reprezinta o scriere autobiografica a lui G.I. Gurdjieff, unul dintre cei mai misteriosi oameni ai secolului XX. Povestea seamana cu un minunat covor oriental care se desfasoara, elegant, inaintea noastra. La vederea bogatelor sale ornamente, ceva in noi tresare si ne calauzeste catre o cunoastere ascunsa in profunzimea acestor istorisiri.

Autorul si remarcabilii sai insotitori ne ofera exemplul unor valori cu adevarat umane, atemporale, prezente in toate civilizatiile. Va recunoaste, oare, omul de astazi, in cautarea sa, in lupta sa personala, aceste valori? Dupa cautari de zeci de ani, Gurdjieff a aflat adevarul. A ales sa-l impartaseasca, intelegand importanta misiunii de a-l trezi pe om. Ni-l ofera astazi, insa vom sti oare sa-l recunoastem? Vom putea sa ne vedem dorinta cea mai autentica si mai arzatoare, cu ochii nostri adevarati?

Gurdjieff nu foloseste un limbaj greoi si nu isi prezinta descoperirile apeland la sistemele filosofice, teologice sau psiholo­gice. Acesta vorbeste despre intamplari si oameni, locuri si momente care, legate unele de altele cu multa maiestrie, decripteaza relatia omului cu lumea si posibilul sens al existentei.

Intalnirile de care a avut parte de-a lungul vietii, incepand inca din copilarie, l-au ajutat sa descopere valorile cu adevarat umane, atemporale, prezente la toate civilizatiile. Si a ales sa impartaseasca ce a descoperit, pentru a veni in ajutorul oamenilor si a-i trezi, ca sa-si constientizeze menirea si sa vada viata asa cum este ea cu adevarat.

• Prezenţa lui Gurdjieff şi, în special, privirea sa pătrunzătoare au făcut o impresie extraordinară. Simţeai că, într-adevăr, erai văzut, expus unei viziuni care nu lăsase nimic în umbră şi, în acelaşi timp, nu erai judecat sau condamnat. Se stabilea imediat o relaţie care înlătura orice frică şi în acelaşi timp te aducea faţă în faţă cu propria ta realitate.

  Jeanne de Salzmann

• Cred că Gurdjieff este singurul om de pe pământ ce a condus vreodată oameni într-o expediţie care, atunci când era privită din afară, părea atât de nenecesară şi se termina cu nimic. Însă ea era plină de însemnătate şi de valoare pentru cei care luau parte la aceasta şi care îşi aminteau de ce veniseră.

  Thomas de Hartmann