Prin Jean Bart a patruns in literatura noastra de lanuri si pasuni candida nava cu panzele desfacute. Paginile sale rasuna de comenzi navale. In suerul sifliilor echipajul alearga la posturile de plecare. Ofiterul de quart sta nemiscat la comanda, pilotul priveste linia de credinta a busolei. Carena, pupa, babordul, tribordul, pupa lucesc intre aer si apa. Cabestanul incepe sa parae, lantul se ridica ruginit, incolacindu-se, si din involburarea apei verzi ancora se trage incet spre nara. Alt suer de siflii. Marinarii se catara repede spre arborada cruceta, pe scarile de frangjhie ale sarturilor, se risipesc de-alungul vergilor si ridica randa, randunicile, sburatorii, vela-straiului sau jos, pe punte, sub ochii sefului de echipaj care vegheaza cu salamastra in mana, spala bordul aruncand apa din ghiordele.

Ofiterul de marina era insa si un artist. De pe puntea de comanda el privea, cu un sentiment de devenire universala, fluiditatea apelor. Vasele treceau pe dinaintea lui ca niste sburatoare fantastice amerizate si porturile se iveau in zori ca decoruri de poveste, insemnarile sunt simple, fara cautata culoare, dar strabatute de un adanc si solemn fior cosmic.
George Calinescu