La vreme de durere, cu siguranta rugaciunile sunt mai smerite, mai fierbinti, mai bineprimite. Ele ne dau, la inceput, linistea rabdarii in incercari, imputineaza pretentiile omului, smeresc cu adevarat, dar daruiesc bucuria

nadejdii si sanatatea sufletului.

Inlauntrul nostru Il vom gasi pe Dumnezeu, ne vom intalni cu El (desigur, ca un Alter ego, ca o Persoana deosebita de noi, nu ca sinele nostru, cum se propovaduieste in filozofiile orientale – n.trad.). Cu cat Il vom intalni

mai repede, cu atat ne vom elibera de tot ceea ce ne tine inlantuiti si ne vom bucura cu adevarat.

Este minunat faptul ca, inainte de a ne da crucea sa o ridicam, Dumnezeu a cantarit-o, a privit-o bine, a cercetat-o cu atentie, cu atotintelepciunea, cu iubirea si cu dreptatea Lui. S-a uitat la aceasta cruce cu privirea

Sa atotbuna si a incalzit-o cu inima Lui, dupa ce a mai cantarit-o o data cu iubirea Lui parinteasca.Tu crezi ca ea este mai grea decat poti duce, cand, de fapt, tu ai in tine puteri necunoscute si nedescoperite. Asadar, nu iti pierde curajul, nu te razvrati impotriva lui Dumnezeu, pentru ca El stie foarte bine ce face. Inainte sa puna aceasta cruce pe umerii tai, El a binecuvantat-o. Cu siguranta poti sa o porti. Sa nu uiti ca, intotdeauna, inainte de mormantul gol (al Domnului Hristos inviat – n.trad.) este Golgota. Invierea urmeaza dupa Rastignire.