Iubirea odihneste, largeste placut inima si o insufleteste, in timp ce ura este dureros de ingusta si o tulbura. Cel care ii uraste pe altii se chinuieste pe sine insusi; este cel mai necioplit dintre toti. Pentru ca sa nu-ti amintesti de rautatea aproapelui tau, ci sa-l ierti din inima, adu-ti aminte ca nici tu insuti nu esti strain de rautate, ca si de toate celelalte patimi. Adevarata iubire suporta de bunavoie greutatile, necazurile si truda; rabda resentimentele, umilintele, neajunsurile, defectele si greselile, daca nu dauneaza celorlalti; suporta cu rabdare si blandete josniciile si rautatile celorlalti, lasand totul in seama lui Dumnezeu Cel atoatevazator, Judecatorul Cel drept.

Sa privim la fiecare om cu simplitate si respect, ca la chipul lui Dumnezeu, si sa nu gandim rau despre el fara motiv. Cand ne rugam in interior sau in exterior, sa avem certitudinea ca Domnul este cu noi si in noi. El aude fiecare cuvant, chiar daca il rostim in gand. Sa vorbim din inima, sincer. Sa ne osandim sincer pe noi insine, fara a admite nici cea mai mica scuza. Sa avem credinta ca Domnul se va indura si nu vom ramane neiertati. Sa ne amintim de chemarea noastra cereasca si sa nu ne tuburam pentru lucruri trecatoare si nesemnificative. Sa respectam demnitatea cereasca a celorlalti si sa nu indraznim sa ii insultam sau sa ii uram din cauza vreunui lucru pamantesc.