Luarea Ismailului

Ismailul mentionat in titlul acestui roman este orasul care, odinioara, a apartinut Imperiului Otoman, luat si pierdut de armatele ruse de mai multe ori.
Referinta istorica e insa o metafora-capcana pe care Siskin le-a pregatit-o cititorilor.

Luarea Ismailului e un numar de circ cu soareci care alearga disperati sa-si castige bucatica de branza.

Luarea Ismailului este o carte despre barbaria umana, despre complexitatea vietii in care singura lupta care are sens este cea impotriva mortii, fie numai si pentru faptul ca „viitorul e entuziasmant“.

Mihail Siskin, autodeclarat admirator al lui Vladimir Nabokov si al lui Sasa Sokolov, continuator al marii literaturi ruse, creeaza, cu Luarea Ismailului, o simfonie postmoderna compusa din povesti, metafore si semnificatii, scene din istoria Rusiei, scrisori, adnotari de jurnal, pledoarii avocatesti, declaratii de martori, fabule si cronici.

Intretesand fragmente felurite, Siskin construieste treptat ideea centrala a romanului, si anume: cum sa ajungi la o intelegere cu moartea, cu nedreptatea, cu suferinta, cu boala, cu putreziciunea, daca, in mod inexorabil, esti condamnat sa le induri inca de la nastere?

• În Occident, sintagma «literatură rusă» vorbeşte, în general, despre reprezentanţii realismului — Tolstoi, Cehov —, căci probabil Rusia modernă — a lui Şişkin — este prea reală pentru realism.

  Boris Fishman, The New York Times