Mandarina

Razvan Petrescu este un fel de James Bond al prozei scurte: nu rateaza nici o metafora, iar fiecare fraza este pentru el o femeie frumoasa, periculoasa si cu simtul umorului. Nu-i poti repovesti povestirile, dar cine a citit vreodata o proza de-a sa il tine minte toata viata.

Inalt, taciturn, ochelarist, poarta uneori barba. Diagnosticat cu depresie mascata, incepe sa se mascheze cu bucati de tifon si devine neobisnuit de vesel. Se plimba mult prin cimitir, are citiva prieteni aici. Ii plac animalele, da de mincare furnicilor, pisicilor vagaboande, nu si vagabonzilor – au existat perioade cind a incercat s-o faca, insa a fost muscat. Continua sa practice medicina, specializindu-se in psihoterapie. Inregistreaza un succes mult mai mare decit ca scriitor, asadar de la anul va frecventa cursuri de acupunctura si ginecologie conceptuala. Pasiuni: yoga, echitatia, tintarul. Locuieste impreuna cu familia in Balta Alba, intr-un apartament semidecomandat de trei camere si un balcon care indeamna la saritura. Din acest motiv, tine legatura cu Ambasada Mongoliei. PIN: 2579.

Cum sa-i fie Razvan Petrescu sortii Tom Degetel, cind el – cel mai mare realist dromologic al literaturii mondiale de azi si de pretutindeni – e stapinul Mandarinei, roller coaster-ul ce da-n sfirsiturile toate? Aici monstrii se recunosc si devoreaza; acolo, tradatorii, pestii, administratorii de bloc, nebunii suflecati in riul timpului ori securistii cearca sa se retraga cu torte spre-apocalipsa pensiilor grase; dincolo, preasfintita preacurvie umple tara de polutii cind inima bate, batuta, mai tare; dincoace, tatii aluneca din Bach in ah in fiii vii, nu in resentiment. 20 shades of black de citit in doze mici – cind la apogeu, cind mereu.

Calin-Andrei Mihailescu

Razvan Petrescu e furios si esential. Elastic si urgent, el intinde mereu capcane cititorului care nu prea stie cum sa se descurce in aparenta halucinatiilor sale, devine el insusi nervos, nu-si mai poate bea cafeaua in liniste, dimpotriva, intr-un acces de nerefuzat o varsa pe pantaloni (culoarea oului de rata, nu-i nimic, iese cu putina apa rece). Cine are rabdare sa mearga mai departe descopera o structura stilistica muzicala, ici un accent sumbru de Bach, colo o infloritura de Ravel, si tot asa pina unde tragicul si umorul cel mai sec se imbina intr-o formula unica de risu-plinsu’. La noi, ba chiar si aiurea, nu seamana cu nimeni, e un kamikaze solitar care aduce tot mai mult, suspect si simptomatic, cu el insusi.

Dumitru Radu Popa

• E un scriitor tragic-comic care te năucește și un mare stilist, unul dintre puţinii adevăraţi.

  Marius Chivu

• Peste ani, tonul a devenit pronunțat melancolic, pesimismul, crepuscular, iar umorul este acum argintat discret – reflexie a cartușelor etice percutate de stilistică. Elegii nevralgic autobiografice despre speranțe înșelate, satire livrate la adresă, parabole biblice răstălmăcite clinic și improvizații libere ce-și configurează dinamic propriul gen, feliile Mandarinei ascund de fapt povestea unei supraviețuiri. Într-o lume diformă, dacă nu ești un as al portativului, poți rămîne intact încercînd să captezi emoția muzicală într-o suită de tropi literari. Lui Răzvan Petrescu, jazzman ironic, figura îi iese impecabil.

  Alex Budac