Podul suspendat peste fluviul amar

Dang Thuy Tram nu a fost scriitoare, ci doctorita. Jurnalul ei descrie imaginea unei tinere plina de viata, culta si sensibila, care, insa, cu fiecare zi a devenit tot mai hotarata in rezistenta ei constienta la violenta si barbaria razboiului. Zi de zi, ea a trait distrugerea adusa de bombardamente, a simtit lipsa de materiale de prima necesitate in munca ei si absenta unei vieti personale. A scris in mod firesc despre ce se intampla in jurul ei, insemnand, din nefericire, realitati neinchipuit de aprige si de sangeroase. Iata ce a scris Dang Thuy Tram la 20.10.1969: „Totusi, Jurnalul acesta nu este numai oglinda vietii mele personale. In paginile sale am descris toate aspectele vietii si noianul de dureri ale oamenilor oteliti pe fasia aceasta de pamant din sudul Vietnamului”.

Ea insasi a lasat imaginea unui patriot adevarat, a unui luptator curajos, hotarat, fara echivocuri, fara nici cel mai nevinovat compromis, care nu accepta sa cedeze sub niciun pret in fata actiunilor barbare, demonstrand puterea daruirii pana la sacrificiul de sine. A lucrat in infirmerii, in multe locuri, si a fost supusa celor mai felurite traume: iubirea pierduta, compatrioti raniti, prieteni ucisi sub bombardamente. Razboiul este prezentat prin gandirea si simtirea unui om simplu, ale unui medic civil care se afla prins in inclestare din dorinta de a alina suferintele concetatenilor sai, ale unei fete care si‑a trait anii frumosi in mijlocul unor evenimente sangeroase.