Mergeam de cateva ore bune prin ploaie spre Moldova, mai bine zis sa vizitez Manastirile din nordul Moldovei. Obosit de drum si de sosea monotona, fara sa-mi dau seama am ajuns in judetul Vrancea. Ca prin vis, apare in fata noastra un soldat din Primul Razboi Mondial, in uniforma gri si cu moletiere. Tinea atintita spre noi o pusca mitraliera "LEWIS" model 1912 cu incarcator tambur, si incepu sa strige la noi cu o voce ce parea din alta lume:

"P'aicea nu se trece"! Soldatul avea barba si mustatile neingrijite si vazand ca noi nu ne oprim a tras pre noi o rafala de mitraliera. Curios ca gloantele nu ne-au atins si nici macar n-au spart geamul. Soferul meu, sub presiunea emotiei si a fricii, in loc sa opreasca a accelerat, lovind in plin pe viteazul si vigilentul soldat. Dupa ce trecem peste el, soferul puse o frana brusca. Imediat cum s-a oprit masina, am coborat iute, sa dam o mana de ajutor. De necrezut, nu vedem nici tabla indoita de la impact nici urme de gloante sau de sange! Fugim repede in spatele masinii. Soldatul nicaieri! Privim sub masina - nici urma de soldat! Ne-am privit nauci. Soferul alb ca varul, nu se mai opera din inchinat. Unde a disparut cadavrul? Timpul a trecut. Dupa multi ani, invitat la Alba Iulia, de sarbatoarea Marii Uniri, din multime s-a apropie un soldat cu o mitraliera "Lewis" pe umar si ma imbratiseaza. Il recunosc, uluit, pe soldatul de la Marasesti. Un coleg imortalizeaza foto aceasta imbratisare "Stigoniana" intre un om viu si erou mort!
Mihai Surubaru