Autoarea renunta la stilul diaristic si trece intr-un alt registru creativ. Sinuciderea, ca forma finala de traire existentiala, plagierea si aspectele puterii care creeaza dependenta sunt temele abordate. Fiecare din chinuitoarele manifestari socioumane sunt atasate unui personaj devenit aproape caricatural prin exacerbarea lor literara. Pornind de la un scandal real in care numele lui Dante este legat artificial de o locatie cu iz politic, cele trei personaje principale sunt privite necrutator de ochiul autoarei. Ea le prezinta dezgolite, dar purtand la gat insemnele specifice fiecaruia: unul - deprimarea ajunsa la exasperarea gestului final, altul - inconstienta cu care isi aproprie neavenit un titlu academic, al treilea - un comportament in care mania puterii ii dicteaza manifestarile cotidiene. Pe de alta parte, ele exhiba, intr-un permanent soliloc, si ganduri, emotii, nelinisti prin care umanitatea lor devianta si deviata isi face, totusi, aparitia.