Mari doamne ale Unirii

Mari doamne ale Unirii. Ecaterina (Cocuta) Conachi-Vogoride, Catrina Despot-Serrurie si iubirile lor

Patriotismul inaintea familiei este deviza femeii Ecaterina Conachi Vogoride, femeia care a facut Unirea! Putini stim acest lucru minunat, in cartile de istorie nici vorba. Totul s-a intamplat pentru ca a existat o doamna pe numele ei Ecaterina-Cocuta Vogoride, nascuta Conachi.

Revolutionarii de la 1848 au reusit dupa un deceniu de eforturi enorme (erau foarte multi cei care se impotriveau unirii, chiar si printre boierii neosi) sa isi indeplineasca cea mai mare dorinta revolutionara. Unirea. Dar era cat pe ce sa nu se intample si proiectul sa se ruineze. Caimacamul Vogoride, un fel de domnitor loctiitor pus de Poarta al Moldovei, orbit de promisiunile de preamarire facute de otomani de a ajunge domnul Moldovei, a falsificat alegerile, pentru a arata Marilor Puteri ca dorinta poporului nu este pentru unire. Astfel, chiar si putinii suporteri ai Unirii Principatelor ar fi inteles care este "vointa romanilor" si ar fi renuntat in favoarea turcilor. Doar ca ambitiosul Vogoride avea pe cineva acasa pe care nu il putea domina. Era insasi sotia lui, cea cu care a avut 3 copii.

Inainte de unire, Cocuta l-a convins pe Nicolae Vogoride sa renunte la desemnarea lui Constantin Catargiu sau Nicolae Cantacuzino ca ministri, ambii recunoscuti antiunionisti, amenintand in caz contrar cu divortul si cu plata unor despagubiri egale in cuantum cu zestrea sa, pierduta de sot, in urma unor neinspirate plasamente. Cocuta Conachi reprosa "veneticului din Fanar": "Ai venit in tara sarac lipit pamantului, n-ai alta avere decat zestrea ce ti-am adus-o eu. Iti iert risipirea ce ai facut-o, dar nu-ti voi ierta tradarea fata de neamul, fata de tara care ar fi trebuit sa devie si a dumitale. Cum nu ai astazi alta avere decat a mea, as putea, printr-un divort, sa te asez din nou pe paiele de unde te-am ridicat".

Se pare ca amenintarile ei nu au functionat pana la capat. Atunci, boieroaica a pus mana pe scrisorile secrete ale sotului, care dovedeau ca a masluit alegerile, la cererea otomanilor si le-a trimis spre publicare prin intermediul lui Costache Negri si Dimitrie Rallet, cotidianului "L'Etoile d'Orient" ("Steaua Dunarii"), care fusese interzis la Iasi si aparea la Bruxelles. Scurte review-uri in limba romana ale acestor epistole care au facut inconjurul Europei, au fost publicate si in Moldova sub numele de "Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite fete politice".

Fiind prestigiul lor in joc, Regina Victoria si Imparatul Napoleon al III-lea (in calitate de reprezentanti ai Puterilor Garante) s-au intalnit la Osborne, au hotarat anularea alegerilor falsificate de Vogoride si repetarea lor sub atenta supraveghere. Rezultatul a fost covarsitor in favoarea unionistilor. In paranteza fie spus, cred ca dovezile ca alegerile pentru Adunarea ad-hoc din Moldova au fost falsificate in favoarea celor care se opuneau Unirii au adus in pragul rupturii chiar si solida alianta dintre Anglia si Franta, proaspetii invingatori din Razboiul Crimeei. Anglia sustinea Turcia, adica separarea in continuare a Principatelor, iar Franta, unde lobby-ul romanesc era mai puternic, Unirea.

Ce a urmat, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn la Iasi si apoi la Bucuresti, a pus lumea in fata faptului implinit, chiar daca, initial, Marile Puteri au cazut de acord ca romanilor sa li se permita o Unire formala, administrativa, dar cu doi domni, doua guverne, doua parlamente. Dupa aceasta intelegere, alegerile au fost reluate, iar romanii au speculat la maximum termenii acordului. Si-au ales un singur domn, pe Alexandru Ioan Cuza. Se nastea Romania si datorita Ecaterinei-Cocuta Vogoride, nascuta Conachi.

Dupa implinirea actului Unirii l-a parasit pe Nicolae Vogoride si a calatorit prin Europa. Dupa moartea acestuia, in 1862, s-a recasatorit cu principele Emanuele Ruspoli,principe de Paggia-Suaza, senator si sinodic al Romei, care a devenit unul dintre apropiatii regelui italian Vittorio Emanuele II. Cu cel de-al doilea sot, Ecaterina Conachi a avut cinci copii.

Cocuta Conachi a cunoscut cele mai elitiste cercuri politice si artistice italiene, fiind o sustinatoare convinsa a unirii italiene. A murit la Genova in februarie 1870, dar ramasitele sale pamantesti au fost inhumate in biserica familiei din Tiganesti, din judetul Galati. Asta i-a fost dorinta. Eu as pune-o pe acesta femeie, de un curaj nebun pentru vremurile acelea, pe o bancnota romaneasca. Fara ea putea sa nu fie nimic. Si nici macar nu e o persoana istorica recunoscuta.