Scrieri 3: Panegirice

Asadar, la acest cinstit si umbros pom impreuna cu Pastorul cel Bun si cu Mirele, facand aluzie mireasa, zicea astfel: Vesteste-mi mie, Cel pe care L-a iubit sufletul meu, unde-ti pasti turmele, unde te culci la amiaza, ca ranita de dragoste sunt eu, arata-mi mie chipul Tau, adica intruparea Ta mantuitoare, si fa-mi auzit glasul tau, adica dumnezeiestile invataturi. Caci glasul Tau e placut, adica mai inalt decat cele profetice si decat orice glasuri, si chipul Tau, frumos. Caci eu sunt floare din campie si crinul din vai, vesteste-mi, Cel pe care l-a iubit sufletul meu, unde-ti pasti turmele, unde te culci la amiaza, oare nu cumva pe intreitul acela pom din munte, pe Golgota? Vesteste-mi unde-Ti pasti turmele, unde Te culci la amiaza.