Ia-le vietile, Angel

Umblam dupa un baiat care inoata in lume ca pestele prin apa. Ii gasim numai urmele, din cand in cand, urmele unei lighioane scapate din iad. Fireste ca nici noi nu suntem ingeri.

Nu ne uraste, nu se teme, nu ne indrageste. Ne baga in seama doar cum cercetezi vremea, cand pleci de-acasa. Daca sta sa ploua, iei o umbrela. Daca e soare, iti pui ochelari fumurii. Daca bate vantul, ridici gulerul hainei.

Foamea l-a chinuit pana a putut sa tina cutitul, sa-si taie singur felii din orice si-a dorit. El trebuia sa se iveasca pe lume. Cand lasi un morman de gunoi sa sporeasca, dupa o vreme el prinde viata. Ceva rau creste acolo.

Pana la urma insa, o sa-l gasim. Anchetele, ca toate saradele, au haz doar cat iti bati capul cu ele. Si mai ales daca nu iei regulile prea in serios...