Cina la Roma

O carte amuzanta, fascinanta si originala

Andreas Viestad, un renumit critic de restaurante si un reputat specialist scandinav in gastronomie, ne serveste, pagina cu pagina, un regal culinar si istoric. O masa in Cetatea Eterna se transforma intr-un pretext pentru a explora in tandem istoria omenirii si a bucatariei antice, medievale si moderne. Cina la Roma nu li se adreseaza numai gurmanzilor; este lectura ideala pentru pofticiosii dornici sa descopere atat gustul lumii in care traim, cat si savoarea trecutului.

Textul de fata impleteste experienta unei cine la restaurantul La Carbonara din Roma cu toate lucrurile incredibile pe care, de fapt, orice masa a zilei ni le poate spune despre trecutul omenirii. In mod special intr-un oras cu o istorie atat de bogata, cum este capitala Romei, suntem tentati sa percepem mancarea gustoasa si bautura ca pe o modalitate de a ne deconecta de la lectia de istorie care ni se serveste permanent pe strazi, in muzee, in fata diverselor vestigii. Ne-am obisnuit sa privim istoria ca pe o insiruire de evenimente politice si inclestari militare, ca pe o suma a actiunilor si ideilor unor oameni de seama. Mancarea se numara printre subiectele de interes numai in contextul in care se discuta despre conditiile social-politice care au condus la foamete si criza sau la descoperirea unor noi resurse.

Autorul propune o perspectiva inovatoare, curajoasa si de-a dreptul fascinanta: mancarea nu este doar rezultatul istoriei, ci reprezinta in sine un factor determinant al acesteia. Este ea insasi acel factor decisiv care ne-a facut sa ne stabilim intr-un anumit loc si sa ne organizam intr-un anume fel sau sa devenim cei care suntem azi. Mancarea vorbeste despre locurile din care provenim, despre modul nostru de viata si despre ce ne-a motivat si ne-a inspirat.

Calatoria peste meniuri si vremuri incepe in momentul in care, cu o miscare aproape imperceptibila a mainii, chelnerul Angelo arunca fix in mijlocul mesei un cos cu paine, trecand grabit spre terasa. Painea este aerata si pufoasa, are fix consistenta potrivita, cu coaja tare si miezul usor gumat. Se coace zilnic intr-o cladire invecinata, la Forno Campo de’ Fiori, o brutarie traditionala care a reusit sa supravietuiasca invaziei brutariilor industriale care domina acum in Italia. Iata pretextul de care Andreas Viestad avea nevoie pentru a vorbi despre rolul crucial pe care painea si cerealele l-au jucat in istoria Romei. Cerealele au existat ca aliment, dar si ca o conditie prealabila pentru dezvoltarea orasului – de fapt, a intregului Imperiu Roman.

Urmatoarele capitole despre antipasto, ulei, sare, paste, piper, vin, carne, lamaie surprind la randul lor „arheologia culinara” in plina actiune. Vom descoperi care este contributia uleiului de masline la sangeroasele conflicte religioase din Europa secolului al XVI-lea. Dar si rolul pe care l-au jucat lamaile in aparitia si dezvoltarea Mafiei, in secolul al XIX-lea, sau modul in care pofta de zahar a elitelor europene a alimentat comertul cu sclavi.