Profesorul

... Stralucirea focului inimii este aceea care ilumineaza paginile sale. [...] Noi o citim pe Charlotte Bronte nu pentru observatiile sale despre caractere (caci personajele sale sunt robuste si rudimentare), nici pentru umorul sau (caci ii este mohorat si nerafinat), nici pentru viziunea sa filozofica asupra vietii (caci este aceea a fiicei unui pastor de la tara), ci pentru poezia sa. Probabil ca acest lucru este valabil pentru toti scriitorii care au, asa cum si ea avea, o personalitate coplesitoare [...]. In ei exista o ferocitate vesnic neimblanzita care e mereu in razboi cu ordinea general acceptata a lucrurilor si care ii face sa doreasca sa creeze neintarziat, in loc sa stea si sa observe, rabdatori. Tocmai aceasta ardoare, care respinge penumbrele si maruntisurile, este aceea care prinde aripi si trece-n zbor peste traiul zilnic al oamenilor obsinuiti, alipindu-se doar de pasiunile cele mai nedeslusite. Si tot ea este aceea care ii transforma pe scriitori in poeti sau, daca aleg sa scrie in proza, ii face sa fie pe deplin lipsiti de ingaduinta fata de constrangerile acesteia. (Virginia Woolf)