Insemnari zilnice. 1929

Regina Maria este "tortura" de avalansa indatoririlor regale, apoi de grija pentru toti membrii familiei, de obsoseala deselor vizite in tara si in strainatate. Dar stapanirea de sine ramane virtutea sa de capatai: stie intotdeauna ce trebuie retinut si ce nu, pana si in aceste note intime, constienta fiind ca la un moment dat vor ajunge sub ochii marelui public.

Mesele cu familia, cu "Casa" - personalul afectat Curtii sale -, cu musafiri, sunt totdeauna animate. Regina are darul exceptional al povestirii; autoironia, sarjele la adresa cate unui om politic, intelegerea binevoitoare a hachitelor cutarei guvernante fac deliciul acestor dejunuri.

Putini straini s-au identificat cu spiritul romanesc asa cum a facut-o Regina Maria, care s-a simtit romanca, s-a purtat ca atare si ezitarile in public le-a tratat sagalnic. Mereu ocupata cu audientele, Regina simte ca are "un adevarat serviciu", apoi obligatiile oficiale, grijile cu familia, mondenitatile nevinovate, nevoia de a perfectiona continuu Cotrocenii, Branul sau Balcicul, lungile plimbari cu Zalamort, "calul ideal" - toate acestea ii consuma timpul. Printre ele strecoara, totusi, pauze pentru o indeletnicire draga, cea de scriitoare.

• Meseria" de regina presupune contacte cu organizatii de binefacere, scoli, fundatii, unele patronate de ea insasi. Ia apararea Societatii "Ocrotirea orfanilor de razboi", condusa de Olga Sturdza, unde detractorii acuzau, fara temei, fraude banesti. Pentru Fundatia "Regele Ferdinand I" de la Iasi croieste "planuri sobre si demne". Asista la conferinte organizate la Universitatea Libera de Sabina Cantacuzino, viziteaza spitalul Colentina condus de dr. N. Lupu. Se ocupa de Societatea Invalizilor (unde tine un discurs in limba romana, aplaudat de public), de Societatea "Mircea" (creata in amintirea copilului mort de febra tifoida in 1916). Se simte epuizata, gata sa lesine, o sufoca nesfarsitele prezentari de "babe", lipsa de aer din unele incaperi, dar fiind in public "zambeste ca imparateasa moarta

  .