Celalalt Cluj. Povestiri adevarate

Clujean din nastere, orasul a insemnat pentru mine – ca-ntr-un joc secund barbian – ceva mult mai subtil decat poate insemna acesta pentru cineva mutat in el, chiar si cu decenii in urma... E un sentiment inexprimabil, pe care doar „bastinasii” sai il pot avea, o patina imprimata direct pe inima, din nastere – obligatoriu la Clinica „Stanca” – sau in timpul haladuirilor de zi si noapte pe celebrul „Floastar”, al momentelor petrecute la Arizona, Croco, Melody, Conti sau Cola, cand prin fata ta defilau marile personalitati ale vechiului Cluj sau galeria de vita salbatica a boemilor, nebunilor, scapatatilor burgului. Pitty Vintila, regretatul medic legist, jazz-man si fost detinut politic – cel care s-a urcat pe statuia lui Matei Corvin din centrul Clujului, in 1959, pentru a celebra Centenarul Micii Uniri, platind pentru gestul sau cu ani grei de puscarie –, aiudean mutat in adolescenta la Cluj, avea o caracterizare ciudata pentru clujeanul get-beget, care m-a intrigat intr-o prima faza: „perfida gazda clujeana”! Asta pentru ca el vedea in clujeanul originar un ins egoist, care-si inchiriaza scump locuinta celor veniti din alte colturi ale tarii ca sa studieze in oras, dijmuindu-i la maximum. Si tocmai aceasta nota speciala, remarcata de marele Pitty, pe langa multe altele, obiective, a fost cea care a dus la „decaderea” spiritului acestui oras si la ridicarea mai nou-venitilor, caracterizati in special prin solidaritate de grup, ajungandu-se la o dominatie a acestora asupra vechilor clujeni.