Arheologia azi, in Romania

Asa cum e definita in normele legislative romanesti actuale, „arheologia preventiva” are scopul „descarcarii de sarcina arheologica”. Nu poate fi ocolita senzatia ca arheologia preventiva vine – mai ales – in intampinarea si pentru satisfacerea scopului beneficiarului (obtinerea descarcarii de sarcina arheologica). N-ar trebui oare ca arheologia preventiva sa aiba ca principal scop salvarea unor vestigii arheologice, si nu descotorosirea de ele?… Impactul cel mai neplacut pe care-l are arheologia preventiva (contractuala) nu e, in realitate, asupra societatii, ci asupra arheologiei insesi. Caci impunand dezvoltatorului plata pentru finantarea sapaturilor, arheologia risca sa para o procedura oarecare, obligatorie si definita juridic, subordonata unei logici a pietei. Si asta se intampla in vreme ce arheologia se dezvolta stiintific. Iar arheologia preventiva trebuie sa se transforme in activitate stiintifica, sa nu dezerteze de la exigentele cercetarii si sa nu provoace crize in etica profesionala a arheologului. Cel care va practica doar arheologia preventiva trebuie sa raspunda „prezent” oriunde, sa cerceteze orice, de la pavajul strazilor din secolul XIX pana la straturile preistorice. Si va trebui sa cunoasca cate ceva din fiecare. Cate ceva. Alt impact neplacut este produs tocmai de bani, de finantare. Arheologia preventiva are bani prin lege, arheologia sistematica nu. Se creioneaza un clivaj periculos intre arheologia preventiva, care e practica, deschisa concurentei, necesara societatii, si arheologia sistematica, inchisa tot mai mult intre ziduri universitare si academice.