Viata Sfantului Porfirie Episcopul de Gaza

De la cei ce vor citi aceasta lucrare cer sa nu se indoiasca de cele ce spun aici, fiindca eu am fost martor vizual al virtutii acestui barbat (Sf. Porfirie, Episcopul de Gaza), din moment de am trait alaturi de el, am calatorit cu corabia si am suferit aceleasi rautati impreuna cu acesta, pana in ultima clipa a vietii lui aici, pe pamant. (Marcu Diaconul) Fragment:

Intr-o zi, l-am intalnit pe scarile Martiriului, care a fost construit de catre Preafericitul imparat Constantin cel Mare; nu putea sa urce pe propriile picioare. Am alergat la el si, dupa ce i-am intins mana, i-am propus sa se sprijine si sa urce treptele. Insa el nu a vrut, zicand:

- Nu este drept ca eu, care merg sa cer iertare pentru pacatele mele, sa ma sprijin in mainile altcuiva. De aceea, lasa-ma, frate, pentru ca Dumnezeu sa se uite la efortul meu, ca sa ma miluiasca si pe mine din nespusa lui iubire.

Mergea ascultand cuvintele dumnezeiesti, lipindu-si in adevaratul sens al cuvantului urechea de invatatori, si dupa ce se primea sfanta impartasanie a mesei celei de taina, se intorcea la chilia sa. Era clar ce viata ducea. Fiindca atat de mult dispretuia suferinta pe care o avea, incat credea ca boala facea parte dintr-un alt trup strain, deoarece nadejdea lui la Dumnezeu ridica de pe acesta greutatea bolii.