Serena Williams. Pe linie

Povestirile pe care le-am ales din viata si cariera mea sunt cele care acum mi se par cele mai bune surse de inspiratie, cele mai motivante, cele mai ilustrative. Sunt amintirile care imi dau mie forma, in momentul in care trimit aceste pagini la tipar. Sunt clipele pe care le vad ca pietre de hotar si influentele primite in formarea mea, ce m-au ajutat sa devin persoana care sunt, jucatoarea care sunt, precum si persoana si jucatoarea care as putea deveni. Cereti-mi peste zece ani sa reflectez asupra copilariei mele si a devenirii mele pe terenul de tenis si s-ar putea sa ajung la alte ganduri. Sau poate ca ma voi gandi la aceleasi amintiri dar intr-un fel cu totul nou, dupa cum mi se schimba perspectiva. Cereti-mi peste douazeci de ani si cu totul alte ganduri s-ar putea sa iasa la suprafata. (Serena Williams)

Cam asta sunt eu, acum. O bucata din inima mea, la un moment dat in timp. Dar dincolo de toate, vine un avertisment: tot ce tocmai veti citi se supune schimbarii. In fine, poate nu chiar tot. Anumite fapte legate de viata mea – cine, ce, cand si unde – sunt toate fixe. Dar fiecare parere, fiecare sentiment, fiecare intuitie care deriva din acele fapte – cum si de ce – este inca pe masa. Cand am inceput sa scriu cartea aceasta, n-am intentionat niciodata sa fie niste memorii complete, de la un cap la altul. Nu sunt pregatita sa-mi fac bagajul si sa-mi inchei cariera. N-am terminat inca! Va pot spune ce se intampla. Va pot spune ce s-a intamplat. Dar nu va pot spune incotro ma indrept. Nu pot sti ce turnura va lua povestea vietii mele. La naiba, nici nu vreau sa stiu. (Serena Williams)