Minunea de Craciun a lui Jonathan Toomey

Jonathan Toomey este cel mai bun cioplitor in lemn din vale. Dar este intotdeauna posac si morocanos. Zambeste rareori si nu rade niciodata. Nimeni nu stie ca o batista de dantela, o paturica alba de copil si o schita in carbune a unei femei care tine in brate un prunc nou-nascut zac parasite intr-un sertar pe care Jonathan Toomey nu-l mai deschide deloc. Dar intr-o zi de inceput de iarna, vaduva McDowell impreuna cu baietelul ei, Thomas, ii bat la usa cu o rugaminte pe care numai el le-o poate indeplini.

Dupa o buna bucata de vreme, Thomas isi drese glasul si sopti:

- Domnule Toomey, va rog, pot sa va intreb ceva?

Cioplitorul in lemn il privi pe Thomas pe sub sprancene, ridica din umeri si mormai. Thomas se gandi ca asta trebuie sa insemne "da" si continua:

- Asta, la care ciopliti acum, e oaia mea?

Cioplitorul in lemn incuviinta din cap mormaind din nou. Dupa inca o bucata buna de vreme, Thomas sopti:

- Domnule Toomey, iertati-ma, dar nu ciopliti bine oaia mea.

Tacanitul andrelelor vaduvei McDowell inceta. Dalta lui Jonathan Toomey se opri din cioplit. Dar Thomas continua sa vorbeasca:

- E o oaie foarte frumoasa, dragalasa si creata, dar pe oaia mea se vedea ca-i fericita.

- Mofturi, i-o-ntoarse domnul Toomey. Oaia-i oaie. Oile n-au cum sa arate fericite.

- Ba ale mele asa aratau, il contrazise Thomas. Stiau ca sunt cu pruncul Iisus si asta le facea fericite. Ilustratii de P.J. Lynch.